Dacă pentru a-mi vedea chipul
E de-ajuns o oglindă bine lustruită,
Adevărat mister este să-mi văd
Sufletul, exprimat prin propria-mi privire,
Reflectat de omul din preajmă-mi,
Oglindă vie pentru lăuntrul din mine.
/ Rodica Dascălu, Oglindă vie
Îmi încep povestea zilei întrebându-mă,
Ce aleg să trăiesc pentru a fi fericit?
Geana roșiatică a unui răsărit de soare,
Culorile ce îmi încântă privirea,
Armonia unui cântec
Sau poate surpriza din glasul unui prieten
Căruia îi urez o zi bună,
Toate îmi înduioșează sufletul.
Apoi, ar mai fi sănătatea
Pentru care îmi exprim recunoștința,
Darul primit sub forma gândului curat,
De ce nu, parfumul desprins din raiul copilăriei,
Dar și tăria de a trăi singurătatea,
Ca pe o binecuvântare
Sau de a suporta mai ușor indiferența,
Scăldându-mi sufletul în acel ocean de pace,
Aflat în mine, unde doar credința îmi este călăuză.
Rodica Dascălu / Ce mă face azi fericit?/
O continuă alergare-i existența,
Trăiesc, uneori, la suprafața lucrurilor,
Judec, compar, stabilesc ierarhii.
Caut cu frenezie fericirea,
Umplând cu obiecte, golul din suflet.
Când e vorba de introspecție
Timpul nu e prea generos,
Înaintez greoi spre adâncuri.
Nu suntem un simplu șir de oglinzi,
Care reflectă fidel lumea de-afară,
Noi, oamenii, mai mult de-atât,
Suntem prefacere continuă,
Devenire,
La orice pas greșit, aripa unui înger
Din alte tării pe creștet ne-atinge,
E timpul să găsiți drumul drept, ne spune.
Dacă suntem prezenți, înțelegem
Că renunțând la prejudecăți și orgolii,
Învățam să prețuim sufletul,
Dând valoare și vieții unui om de alături.
/Rodica Dascălu/Devenire
Stau și observ în liniște,
O ciocănitoare cu penaj multicolor,
Străpungând liniștea pădurii,
Toacă în scoarța unui mesteacăn.
În cădere, frunzele galbene
Descriu traiectorii în spirală,
Spre covorul arămiu.
Generos, soarele își trimite razele,
Iar umbra copacilor
Desenează forme de vis.
Copiii cu bucle aurii se învârt
În ritmul dansului frunzelor,
O mirare-i lumea pentru ei,
Și, lipsiți de teamă, iscodesc în jur.
Gândurile mele se prind
În dansul amintirilor din alte toamne,
În lăuntrul meu pășește
Bucuria de a fi un minuscul pas
În marele dans al vieții. / Dascălu Rodica / Dansul vieții
O blândă lumină de toamnă
Îmbracă-n straie arămii, pădurea.
La momentul ales de vântul cosmic,
Arborii dau glas propriei lor simfonii,
În armonie, foșnesc bătrânii plopi,
Cu înălțătoarea partitură
A frunzelor de arțari, stejari și frasini.
Uimitor, acest cânt
Dăruit universului,
În prag de toamnă!
Om și natură
Într-o continuă îmbrățișare,
Totul are un rost
Scris cândva, la începuturi…
/Rodica Dascălu, Simfonia toamnei
Plânge cu lacrimi limpezi natura,
Cad monoton și sacadat picuri de ploaie
Reverberând în mine însămi,
Să șterg măcar o lacrimă de pe chipul naturii…
Îmi amintesc că în mine sălășluiește
O scânteie divină, la ea nu pot ajunge
Decât în tăcere și rugându-mă.
Pentru a șterge lacrima lumii, îmi spune,
Să iubești și să dăruiești iubire…
_ Dascălu Rodica, Plânsul naturii
„Liniștea” este tema unui mixaj
De muzică și lumini,
Pe ecranul imens sugerând un cer
Presărat cu stele şi constelaţii,
Începe un joc lin de lumini multicolore
În nuanțe de verde, galben, mov și doar
Din când în când, de roșu sângeriu.
Armoniile muzicale capătă și ele nuanțe
Vizibile mai ales cu inima,
Treptat luminile cresc în amplitudine,
Culorile se intensifică și se suprapun,
Iar muzica devine gravă
Cu inflexiuni dramatice.
Apoi totul se stinge domol,
Dar nu înainte de a-mi atinge delicat sufletul.
Dincolo de cântec şi lumini
Percep totul ca fiind viața însăși,
Sufletul cu furtunile şi căutările sale.
În final se așterne o liniște deplină,
Nu este încetarea vacarmului exterior
Și nici un dar al acestei lumi,
Liniștea o dobândim la capătul unui drum sinuos,
Aflarea sensului e însăși măreția aurorei boreale. Dascălu Rodica, Aurora boreală
Visez că zbor prin noaptea din mine
La fiecare bătaie de aripă,
Dăruiesc un strop din lumina
Neînsemnatelor mele fapte bune.
Și ca un miracol cu fiecare strop dăruit,
Fluxul de lumină crește și alungă întunericul,
Dezvăluind un crâmpei
Din bolta cerului senin al inimii.
Deodată trăiesc coșmarul că
Rezerva mea de lumină s-a sfârșit,
Mă trezesc din somn cu gustul amar
Al zborului frânt.
Rodica Dascălu, Zbor frânt
Sunt eu și totuși nu mă recunosc
Mi-am pierdut bucuria de a fi
Încerc să o descopăr în lucruri
Gri și cenușii-s toate în jur
Doar o rază a soarelui ce apune
Îmi dă speranță zâmbind
Și atunci mă trezesc și tresar
Voi căuta bucuria în mine însămi
Raza îmi va fi tovarăș de drum
E o cale plină de obstacole și neprevăzut
Ca să ajung în adânc unde-și are lăcaș bucuria
_ Dascălu Rodica, Bucuria regăsită
Citate despre fericire….
“Fericirea adevărată e totdeauna o clipă. Mai mult n-ar putea îndura firea omului, care deseori, într-o viaţă de mulţi ani nu are norocul să întâlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea.”
Liviu Rebreanu
“Secretul de a fi nefericit constă în a avea răgazul necesar pentru a-ţi bate capul să vezi dacă eşti fericit sau nu. Leacul constă în ocupaţie, căci ocupaţia înseamnă preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit nici nefericit, ci pur şi simplu viu şi activ, ceea ce este mai plăcut decât orice fericire până ce te-ai săturat de ea.”
George Bernard Shaw
“Fericirea este plăcerea sufletului. O simplă senzaţie, un sunet, o culoare, atingerea mâinii unei femei, dacă angajează sufletul, devine o fericire.”
Garabet Ibraileanu
“Fericirea este o cumpănire lăuntrică, o armonie, o limpezime interioară, care este totdeauna aceeaşi, în omenire la deosebiţi inşi şi deosebite epoci.”
Mircea Florian
“Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să ştie că adevarata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf.”
Gabriel Jose Garcia Marquez
“Fericirea… un episod trecător în marea dramă a durerii.”
Fiodor Mihailovici Dostoevski
“Dacă vrei să ai o viaţă fericită, leag-o de un scop, nu de oameni sau lucruri.” Einstein
“Personal, experimentez cel mai mare grad de plăcere când iau contact cu opere de artă. Îmi oferă un sentiment de fericire de o intensitate pe care nu o pot obţine din alte surse.”
Einstein
“O masă, un scaun, un bol de fructe şi o vioară; ce altceva îi trebuie unui om pentru a fi fericit?”
Einstein
“Izvorul cel mai direct al fericirii este o fire veselă; această calitate îşi găseşte numaidecât rasplata în ea însăşi.”
Arthur Schopenhauer
“Fericirea trebuie să fie o răsplată, nu un scop.”
Antoine de Saint-Exupery
“E fericire pentru toată lumea. Mai întâi ai fericirea pe care ţi-o dă raza dinăuntru, lumina minţii tale şi bunătatea inimii tale. Dar natura cu bogăţia priveliştilor ei, cu farmecul veşnicei reînnoiri a podoabelor ei! Dar fericirea de-a putea face pe altul fericit! Dar speranţele! Dar visurile!”
Alexandru Vlahuţă
“Fericirea adevărată n-o are, nu poate s-o aibă decât acela care o dă…Şi, ca s-o dai, nu e nevoie s-o ai; iar ca s-o ai, trebuie sa incepi prin a o da.”
Alexandru Vlahuţă
“Nu există nici fericire, nici nenorocire pe lume; există doar compararea unei stări cu cealaltă şi atâta tot. Doar cel care a simţit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire.”
Alexandre Dumas