Arhive lunare: octombrie 2016

Limite

El mă îndeamnă să privesc în mine

nu cumva povara vieții depășește

puterea mea de a îndura?

 

se știe când ai prea mult zahăr în sânge

ca celula să-l recunoască drept hrană

e nevoie de o substanță cheie insulina

altfel dulcele în exces devine boală

 

cu atât mai grav când vorbim de tristețe

viul lăuntric e invadat de temeri iluzii

îmbraci haina cernită a disperării

o prăpastie te desparte de viață

 

construiești cu migală o punte

ierți și îți spui /a fost doar o etapă un dar /

într-un pumn de cenușă sunt precum un lăstar viu

pregătit să iubească mai mult ca niciodată lumina…

 

/ Rodica Dascălu / Limite /

Limpede nu vezi decât cu inima

„Limpede nu vezi decât cu inima / miezul lucrurilor

nu poate fi văzut cu ochii” Micul Prinț, Antoine Saint

Exupery

 

fără a se opri vreo clipă

din bătaia sa ritmică

inima mi se destăinuie:

/ eu sunt lăcașul tău, suflete!

prin mine poți vedea esența vieții

e trist că îți amintești atât de rar

să te întorci Acasă

răbdătoare eu te aștept chiar și o viață

 

înainte de a dărui celuilalt,

iubește-mă, vei fi iubire! /

 

strângându-și mantia ei mohorâtă

înfrântă precum o umbră la apus

frica se retrage

 

ochii mei stinși se aprind

un surâs îmi luminează chipul

parcă aș primi un trandafir abia cules

inima se prinde în hora amintirilor

vin și eu ca dintr-o grădină

copilul de odinioară…

 

/ Rodica Dascălu / Limpede nu vezi decât cu inima /

Reflexii

ascuns ochilor lumești

propriul paradis îl regăsesc în oamenii întâlniți

reflexii ale unui univers ce există în mine

sau poate ale celui pierdut cândva

în drumul sinuos al vieții

 

sub straturi grele de zgură

cu raze sidefii o perlă luminează

în acea tăcere ochiul vede în nevăzut

descopăr raiul escaladând ziduri

 

cum minereul aurifer

cere răbdare să fie verigă

aproape că nu mai e vreme să mă bucur

 

când ajung la esență

 

las aurul moștenire

lumina pentru alt suflet neîmpăcat

aflat în călătorie…

 

/ Rodica Dascălu / Reflexii / 2