Stau și observ în liniște,

O ciocănitoare cu penaj multicolor,

Străpungând liniștea pădurii,

Toacă în scoarța unui mesteacăn.

În cădere, frunzele galbene

Descriu traiectorii în spirală,

Spre covorul arămiu.

Generos, soarele își trimite razele,

Iar umbra copacilor

Desenează forme de vis.

Copiii cu bucle aurii se învârt

În ritmul dansului frunzelor,

O mirare-i lumea pentru ei,

Și, lipsiți de teamă, iscodesc în jur.

Gândurile mele se prind

În dansul amintirilor din alte toamne,

În lăuntrul meu pășește

Bucuria de a fi un minuscul pas

În marele dans al vieții. / Dascălu Rodica / Dansul vieții