„Liniștea” este tema unui mixaj

De muzică și lumini,

Pe ecranul imens sugerând un cer

Presărat cu stele şi constelaţii,

Începe un joc lin de lumini multicolore

În nuanțe de verde, galben, mov și doar

Din când în când, de roșu sângeriu.

Armoniile muzicale capătă și ele nuanțe

Vizibile mai ales cu inima,

Treptat luminile cresc în amplitudine,

Culorile se intensifică și se suprapun,

Iar muzica devine gravă

Cu inflexiuni dramatice.

Apoi totul se stinge domol,

Dar nu înainte de a-mi atinge delicat sufletul.

Dincolo de cântec şi lumini

Percep totul ca fiind viața însăși,

Sufletul cu furtunile şi căutările sale.

În final se așterne o liniște deplină,

Nu este încetarea vacarmului exterior

Și nici un dar al acestei lumi,

Liniștea o dobândim la capătul unui drum sinuos,

Aflarea sensului e însăși măreția aurorei boreale. Dascălu Rodica, Aurora boreală