Arhive lunare: iunie 2021

moarte și naștere, iar și iar…

privind prin una dintre cele câteva ferestre surprind o imagine care nu este tocmai atrăgătoare. ziduri cenușii din beton, înegrite de intemperii, un fundal din cărămidă, hornuri, un cerc metalic pe care se opresc din când în când păsări de talie foarte mică. am evitat să privesc acest loc pentru a nu-mi tulbura imaginea minunatelor peisaje ale mării sau ale parcurilor străbătute. așa cum nu te oprești cu gândul asupra unui cotlon întunecat al sufletului, ocolindu-l, din cine știe ce motive, la fel procedam și în acest caz. devenind mai atentă, mi-am dat seama că acest loc „urât” era populat cu păsări de toate mărimile. se opreau din zbor pentru relaxare. pescărușii când se odihnesc rămân indiferenți, aproape nemișcați. doar apropierea unui alt pescăruș îi trezește din amorțeală. despre celelalte păsări nu știu nici măcar cum se numesc. unele seamănă cu porumbeii, altele sunt atât de mici încât și o rândunică pare mai mare decât ele. acestea din urmă bat repede din aripi când zboară, parcă sunt niște săgeți în mișcare. dacă mai adaug și prezența copacilor rămuroși, adevărat perete viu, profilul unor clădiri noi, colorate în nuanțe de verde deschis, turla unei biserici, am mult mai multe motive de admirație. începând de astăzi privesc cu bunăvoință și acest spațiu. înțeleg că frumusețea o poți descoperi chiar în teritorii aparent incompatibile cu acest termen. poate ar trebui să scotocesc mai cu luare aminte printre emoțiile ascunse, percepute ca fiind generatoare de stres sau disconfort emoțional. frumosul și urâtul nu există. noi ierarhizăm astfel lucrurile. totul în jurul și în lăuntrul nostru este o pulsație continuă a vieții. moarte și naștere, ciclul se repetă iar și iar…

30 iunie 2021, Constanța
Rodica Dascalu

desăvârșire

ai încercat prăbușirea
urmată de o încremenire
a inimii precum cea a unei
stânci. dar cum nimic niciodată
nu se oprește percepția ta e doar
o aparență. adierea emisă de sursa
divină continuă să unduiască marea.
pescărușii sparg liniștea cu țipătul
lor. dar și glasul copiilor. tânjesc
să trăiască într-un univers
al bucuriei. visul lor,
îmbrățișarea.
privindu-i gândești că așa
ar trebui să arate Lumea lui
Dumnezeu. numai acolo iubirea
nu încetează. în lumea omului însă
compasiunea, răbdarea, bunătatea
au limite. și totuși chiar și o stâncă
inaccesibilă, aflată în peisajul
sincerității, se poate clătina
la un simplu ecou.

Rodica Dascalu
28 iunie 2021, Constanța

ceea ce se înfiripă e poezie

se întâmplă ca într-o zi oarecare prin nimic deosebită față de celelalte ceva să prindă contur. se încheagă o idee, un sens, un nod ce leagă lucruri. iată, citești interviul unui scriitor, te bucuri de creațiile poeților preferați. citești o carte, de cele mai multe ori, de proză. firul epic se desfășoară firesc și, deodată, un fragment te face să te oprești. este atât de dens, încât lași cartea să-ți cadă. rămâi și tu pe gânduri, cu privirea pierdută. dar ziua nu s-a încheiat iar tu exiști printre oameni. reproșul fiului ca răspuns la grija ta exagerată sau dialogul liniștitor, calm cu partenerul de viață. obișnuiești să mergi într-un grup, nu atât de mult cât ți-ai dori. dar întâlnirea aceea specială când observi lipsa unui cuplu tânăr, însăși imaginea armoniei, îți strecoară un fior în inimă. o neliniște. sau emoția autentică trăită pe malul mării, când coboară înserarea și împrăștie minuscule oglinzi în părul copiilor. pescărușii zboară în înalt, par niște puncte albe, strălucitoare. sunt purtători ai dorințelor tale ascunse. luminile se oglindesc tremurătoare incendiind orizontul. târziu, închizi ochii. vizualizezi parcursul zilei și, un fir leagă, precum mărgelele înșirate pe ață, secvențele, pas cu pas. ceea ce se înfiripă nu este din lumea aceasta, nu este oglindire. nu este enumerare. nu este grămadă de lucruri stivuite sau de cărămizi așezate fără a avea o destinație. ceea ce se înfiripă e poezie. ea vizitează universul fiecărui om. te găsește dacă ești atent și știi să privești lumea, mersul ei. și mai mult, dacă știi să vezi. dar pentru a vedea te cufunzi, mai întâi, într-o baie de tăcere. atunci poți auzi glas duios, șoptindu-ți chemarea.
Rodica Dascalu
26 iunie 2021, Constanța

din mare răsare Luna Plină

fii flexibil pentru a răzbate
mai ușor prin păienjenișul lumii.
nu te-ai întrebat prea des
unde este Acasă pentru tine
sau cum îți vei trăi liniștea vitală.
obișnuiai să ceri mereu părerea
altcuiva, ai rătăcit drumul. ascultă-ți
vocea interioară, vei întâlni refugiul
binefăcător. îți încarci bateriile
pentru a face un pas
și încă unul.
ți se oferă un loc tainic
unde poți visa. stai la povești
sub lumina lunii, pe malul mării.
e momentul prielnic când oamenii
își deschid cerul inimii. călătoria
pe orbite tot mai ample, dornic
de a cuceri alte spații, spune
ceva esențial despre tine.
Acasă ești doar când te descoperi
pregătit să cobori în adâncimi.
plantând semințe, idei, vise,
te ancorezi în imaginație. accesul
la multiple posibilități pare nelimitat.

Rodica Dascalu
25 iunie 2021, București

dansul verii

ieri a fost sărbătoare cosmică,
ziua soarelui. acum, noaptea
începe să crească.
au fost ploi îndelungate.
furtuni. o arșiță nefirească
se prefigurează. sunt nopți când
luna plină răsare din apa mării oferind
un spectacol încântător. alteori dispare
în marea de întuneric fără să lase vreo
urmă. zilele verii trec. mișcarea e alertă.
păstrezi câțiva maci,
fire fragile, un semn al viului.
cu prețul unei picături de sânge
poți opri timpul. printre miile de
dureri pe care le-ai străbătut
fără niciun sens ai schițat și
câțiva pași în ritm de dans.
sunt singurii care rămân.
de ei îți vei reaminti.

Rodica Dascalu ~
22 iunie 2021

creativitate

va veni o vară senină
când nu vei mai privi lumina
așezându-se pe ramuri, aprinzând
scântei în ochii copiilor în alergare.
poate nu vei mai privi nici valurile
zbuciumate ale mării lovind
ritmic stabilopozii sau
sărutând țărmul viu
modelându-l.
admiri frumusețea și nu te poți
opri să-i presimți sfârșitul
căci nu primești decât
daruri trecătoare.
îți scalzi sufletul în baia
de frumos. în alt colț de lume
au loc războaie nesfârșite pline
de cruzime. dar tu știi că pacea
nu este potrivnică războiului
nici moartea nu este opusul
vieții. în chiar nucleul
fiecărei etape descoperi
iubirea, însăși creația. trăiește-o
cu intensitate maximă dacă ți-e dată.

Rodica Dascalu
20 iunie 2021

rețetă de supraviețuire

recent ai exersat căderea
în universul unei abrupte dezamăgiri.
cel pe care l-ai întâlnit avea chipul unui zmeu
precum cel cu șapte capete din basmele copilăriei.
nici în scenariile tale ascunse nu bănuiai
că e posibil să te acoperi într-o
astfel de pelerină cu irizații fioroase.
nimic nu poate fi mai grav decât indiferența
în fața absenței unei stări de luciditate.
înaintând vei avea și alte surprize.
când se simte în pericol egoul îmbracă
mereu alte înfățișări. doar doar
va reuși să te țină captiv.
te rog, nu abandona drumul ales
chiar dacă niciodată nu vei atinge
tărâmul unde îți imaginezi că vei fi fericit.
marginea îți dă o perspectivă amplă
ca și cum te-ai ridica deasupra realității
și ai avea abilitatea de a-i modela aluatul.
îți prezinți propria rețetă de supraviețuire
o piesă infimă într-un puzzle uriaș.
linii de forță se încheagă lângă alte mii
de variante posibile. pe toate va trebui
să le accepți. îmbrățișarea lor e singura
cale de a face saltul cuantic spre altceva.

scară la cer

zidurile de cărămizi
la înălțarea cărora
ai fost martor
au memorie.
în pereții casei tale s-a păstrat
zbaterea. nopțile de nesomn
au devenit liant. iar cântecul
zidarilor, implorând luna
să le dea o scară de mătase,
îl poți asculta în zilele cu eclipsă
inelară de Soare. înainte de a ridica
o structură visezi cu ochii deschiși.
torni fundația după un plan bine
stabilit. dărâmi construcția
veche. recuperezi bucată
cu bucată. poți refolosi
chiar ferestrele
pentru a privi cât mai
repede răsăritul. un pom
din vechea grădină plantat
în noua curte a prins rădăcini
adaptându-se precum oamenii.

Rodica Dascălu,

14 iunie 2021

într-o zi cu eclipsă inelară de Soare

10 iunie 2021 este o zi cu multe semnificații. Sărbătoarea Înălțării Domnului și o Eclipsă inelară de Soare în Gemeni, pe axa destinului. Nodul Nord al Lunii se află în Gemeni iar Nodul Sud al Lunii se află în Săgetător. Un moment al începuturilor. Efectul de Lună Nouă și Eclipsa inelară de soare în Gemeni sunt două evenimente astrale deosebit de puternice.
Ziua începe bine. Dorința mea de a merge în parc prinde viață. În jurul orei 16 mă întâlnesc cu Mioara Spiridon în zona Fântânii arteziene din centrul Parcului Mircea Cancicov. Mergem în incinta Restaurantului Lake House. Mioara face o programare pentru mijlocul lunii iulie, 17 iulie, în vederea întâlnirii noastre, a doamnelor din Asociația Sofi Roz. Pretextul întâlnirii este lansarea cărții mele de versuri ”Imaginează-ți o grădină”. Ne plimbăm prin parc. În zona din fața Restaurantului Green Park, în apropiere de câmpul cu lavandă și trandafiri, facem câteva poze. Abia acum observăm pe fundalul imaginii cerul spectaculos, cu șiruri alternative de nori albi și fumurii, cucerind lent tot mai mult teren pe imensa boltă senină. În același perimetru, o clasă de tineri absolvenți, poate de gimnaziu sau poate de liceu, nu ne-am putut da seama, frumos îmbrăcați în culori vii fac fotografii. Sunt și câțiva părinți printre ei. Deodată în acest grup, respirând prospețime, tinerețe, entuziasm, așteptare, intră un domn vârstnic, mic de înălțime, cu șapcă gri. Fotografia pe care o surprind vorbește despre trecerea timpului sau despre generații de ieri și de azi. Merge încet atât cât îi permite să înainteze pasul greoi, șovăielnic. Îi spun Mioarei, oare crezi că, pe domnul îmbrăcat în haine cenușii, îl observă cineva. Nu, nici vorbă, răspunde convinsă Mioara. Eu îl observ fiindcă, privindu-l, mă văd pe mine în statura lui fragilă peste nu foarte mulți ani. Trece timpul cu viteza luminii, azi e luni și, fără să-ți dai bine seama, vine sfârșitul săptămânii. Când ești tânăr ai impresia că vei rămâne veșnic plin de vigoare. Îți croiești vise, care de care mai îndrăznețe, convins fiind că vei avea timp suficient să le împlinești. Toate acestea mi le spun în gând vorbind cu mine însămi. Ne continuăm drumul spre Fântâna arteziană numită Trei fete sau Trei fote. Fântâna nu este alimentată cu apă. Mergem mai mult cu ochii pe sus, zăbovind cu privirea asupra coroanelor copacilor. Vrem să descoperim teii. Anul trecut pe vremea asta erau înfloriți. Acum zărim buchetele cu boboci abia formați. În locul unde ne-am oprit, atenția ne este atrasă de niște tufe imense de șoc cu flori albe, în plină perioadă de înflorire. Ne așezăm sub un pin și ne deschidem umbrelele pentru a ne apăra de ploaia care începe să cadă pe neașteptate. Mioara o roagă pe tânăra aflată la volanul unei mașinuțe de curse să ne facă niște fotografii împreună. Da, imaginile rezultate sunt o poveste. Unde sunt doi sau mai mulți oameni apare și ea, povestea. Privirile, umbrelele, culorile, poziția corpului, distanța dintre noi, toate spun câte ceva. Îmi revine în minte un poem din volumul de versuri aflat în lucru, fără titlu deocamdată. ”să știi pentru ce trăiești” e numele poeziei. Deja, mă gândesc la o postare pe Facebook. Plouă din ce în ce mai intens. Un tânăr se apropie de noi, spunându-ne că nu am fost prea inspirate când am ales ales locul de popas, deoarece tulpina pinului sub care ne-am așezat este înclinată și, mai mult, are o creangă ruptă, gata să se desprindă în orice moment. Îi mulțumim pentru atenționare, după care mai facem câțiva pași pe Aleea arborilor catalpa, în direcția Bibliotecii Județene ”Costache Sturdza”. Ne despărțim, fiecare gândind că ar fi bine să ne întâlnim mai des. Au rămas atâtea lucruri de spus. Ne este bine împreună, rezonăm.

Rodica Dascălu

11 iunie 2021

cuib inelar

fire de trandafiri roșii
înviorează universul.
strânse-n boboci
petale catifelate
se suprapun
alunecă lin
rânduri, rânduri
materia se rotește
adâncindu-se nuanțat
spre miezul tainic al ființei.
liniște. se naște esența.
inflorescențe sângerii
se deschid. urma de parfum
luminează ungherul întunecat
al lipsei de iubire. descrie
apoi conturul unui gest
de apropiere.
sunt mâinile surprinse
într-o firească atingere.
nici măcar nu îți poți imagina
trăiești clipa când El vede propria ta
măreție ascunsă sub valuri de iluzii.
cine știe, va trebui să parcurgi
o altă și o altă încercare spre
aducerea ei la lumină.

Rodica Dascălu

6 iunie 2021