Arhive lunare: august 2021

claritate

stau în miezul unei zile de august
sub lumina plăpândă a soarelui.
privește-mă cu atenție, astfel
nu vei mai avea cum
să-mi reproșezi că ascund
gânduri, stări de spirit, sentimente.
ce îți poate oferi o simplă privire?
culoarea părului, a ochilor,
câteva asimetrii sau
firave gesturi.
pulsul alert interior îl percepi
întrezărind în ochii celuilalt
intensitatea zborului
celor doi fluturi,
cu aripi albe și negre,
în lanul de lavandă căruia
obișnuiește să-i păstreze mereu
prospețimea. îl stropește din când
în când cu apa vie a încrederii.
după fiecare asperitate
apar câteva picături de sânge.
indiferent cât de orbitor e fluxul,
pentru a observa
trebuie să-mi limpezesc
eu însămi trăirile. numai așa
pot trece dincolo de aparențe.

Rodica Dascălu
28 august 2021

împlinire

o după-amiază însorită de august. intri într-o încăpere destinată investigațiilor medicale, pentru un control periodic. ți se spune să mai aștepți, imediat va veni și domnul doctor. în câteva minute cunoști un medic specialist, tânăr, luminos. te ascultă cu atenție. privirea lui vie exprimă empatie. interpretează, te sfătuiește, te încurajează. până acum nimic neobișnuit. în viață am avut șansa de a întâlni medici buni, inimoși, pasionați de domeniul lor de studiu. să mergem în cabinet, să gândim un plan de acțiune, îmi spune. așezat la birou medicul scrie. completează o fișă, o schemă de tratament. eu îmi plimb privirea pe pereții mângâiați de razele blânde ale soarelui. în spatele biroului său observ peretele acoperit în întregime cu picturi. predomină nuanțele de albastru. culorile vii mânuite cu talent exprimă peisaje, flori, întinderi submarine. emoții. stări de spirit. sunt ale dumneavoastră picturile?, îndrăznesc să întreb. se oprește o clipă din starea de concentrare, ridică privirea și spune zâmbind: nu, nu! sunt ale fiului meu, are 13 ani. și mai am și o fetiță de 9 ani. l-am felicitat. știți, în urmă cu trei zile, continuă medicul cu același zâmbet fericit, tocmai am trecut pragul celor 40 de ani. trăiesc, pentru prima dată, un sentiment de împlinire. îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot. îmi exprim mereu recunoștința. doar că sunt foarte îngrijorat. o umbră poposește pe chipul lui, întunecându-i lumina ochilor. diagnosticul de boală gravă îl întâlnesc tot mai des la oameni tineri aflați în jurul vârstei de 40 de ani. stresul, munca în exces, lipsa mișcării își pun amprenta asupra stării lor de sănătate, îmbolnăvindu-i. încerc să-i salvez, folosind energia, știința, echipamentele medicale pe care le am la dispoziție. razele soarelui luminează icoanele așezate pe rafturile bibliotecii ticsite cu volume de specialitate. în drum spre casă, m-am gândit cât de limpede și frumos poate să curgă destinul unui om. m-a impresionat, mai ales, minunea de a conștientiza darul primit. credința l-a ocrotit, l-a inspirat să facă alegerile potrivite drumului său. iconițele din vitrină vorbesc de la sine despre sentimentul de compasiune pentru cei mai puțin norocoși. admirație profundă pentru firescul vieții unui om adevărat.

Rodica Dascălu,
20 august 2021

maree

ești singură pe țărmul mării.
briza te învăluie iar norii cenușii
desenează-n văzduh forme
în continuă alunecare.
privești apa limpede întrezărind
fascinantul tărâm subacvatic.
te întrebi, ești oglindă
pentru univers
sau nemărginirea
îți reflectă tumultul lăuntric.
albe valuri se retrag în reflux.
pe plajă rămâne un mesaj cosmic:
scoici colorate, dune de nisip, alge.
sub pașii tăi neliniștiți, totul dispare
înainte să descifrezi discreta șoaptă
a cerului. poate voia să
te facă atentă la semne sau
să-ți vorbească despre răbdare.

17 august 2021
Rodica Dascălu

respirație profundă

nu peste mult timp vei fi liber
mantia înstelată a nopții
te va ascunde
de orice altă privire
vei fi doar tu, cerul și visele.
greierii înalță aceleași armonii.
ai ațipit. miresme de fructe,
de ierburi și de pământ te învăluie.
mirifica pace a acestei veri adormite
te răscolește precum un poem
căruia trebuie să-i dai viață,
altfel nu vei avea liniște
prea curând.
e vară. e seară. din satul copilăriei
murmurul nopții urcă până la tine.
din grădini, de pe morminte,
regina nopții își deschide cupa.
undele ei domoale de parfum
parcă ar vrea să-ți spună:
hei, tu, omule, nu uita,
respiră adânc!

Rodica Dascalu
11 august 2021 ~

un fluture purtător de vești

un ochi râde privind conturul
aproape perfect rotund al nucului.
celălalt ochi plânge privind salcâmul
rănit. furtuna sau poate oamenii i-au smuls
cea mai viguroasă creangă. era cea prin care
îmbrățișa coroana pomului vecin.
acum un gol îi desparte.
e liniște deplină prevestitoare de caniculă.
nicio frunză nu freamătă. nicio pasăre nu zboară
soarele croșetează cu razele sale ochi de lumină
prin frunzișul copacilor.
mintea brodează povești cu înțeles.
chiar un fluture așezat ca din senin pe picior
timp de câteva minute capătă semnificația
unui semn trimis din lumea de dincolo.
o prietenă s-a stins la trecerea dintre ani.
cândva am stat îndelung de vorbă
pe această bancă. mi-a zis:
„Fericite vom fi!”
ne aflam înaintea momentului de începere
a spectacolului “Furtuna”. vâltoarea ce urma
să vină avea să întrerupă șirul peisajelor, florilor
pictate cu atâta râvnă și talent de Iuliana.
cine spunea că imaginile, cuvintele
nu au semnificație?

Rodica Dascălu
1 august 2021