Visul unei frunze

Orientate spre Înalt,

Crengile desfrunzite ale copacului,

Ne îndeamnă să privim adâncul senin al cerului…

Pășesc cu teama de a nu sfărâma

Conturul delicat al frunzelor inimi,

Așternute într-un strat fragil.

O boare de vânt,

Împrăștie covorul auriu,

Iar frunzele căzute,

Se-nalță-ntr-un vârtej diafan,

Ultim dans al vieții,

Un vis la clipa, când,

Precum niște inimi rănite,

Vor renaște din ele însele…

Rodica Dascălu / Visul unei frunze

O părere la “Visul unei frunze

  1. Lucia Avram

    Ce diferenta mare intre oameni si frunze!!!!! Viata noastra este un lung sir de caderi, a frunzelor este o continua urcare spre cer….
    Sa avem puterea sa nu ne aplecam in fata toamnei, sa ramanem pe crengile copacului si sa privim cu seninatate la cer!
    Mi-a placut mult aceasta poezie! Multumiri!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *