Plânge cu lacrimi limpezi natura,

Cad monoton și sacadat picuri de ploaie

Reverberând în mine însămi,

Să șterg măcar o lacrimă de pe chipul naturii…

Îmi amintesc că în mine sălășluiește

O scânteie divină, la ea nu pot ajunge

Decât în tăcere și rugându-mă.

Pentru a șterge lacrima lumii, îmi spune,

Să iubești și să dăruiești iubire…

_ Dascălu Rodica, Plânsul naturii