Arhive lunare: august 2016

O lacrimă

aerul fierbinte dansează-n văzduh

mă voi întâlni cu mine într-o lacrimă limpede

cum apa unui lac aproape de cer în creier de munte

captivă în ea privesc tremurul fin al frunzei de nuc

fereastra întredeschisă oglindește o lume apusă

uneori tristă alteori vis spulberat sau bucurie

 

sparge lacrima dangătul unui clopot aducându-mi aminte

de morminte de-o cruce prea grea pentru umeri plăpânzi

arbustul cu flori portocalii răsărit de niciunde îmi grăiește

sunt șoapte ce vin din adânc / noi suntem vii atât timp

cât voi mai trăiți și învățați că pentru a renaște

sunteți datori cu o moarte /…

 

/ Rodica Dascălu / O lacrimă /

Zbor lin

îi simt căldura mâinii

o lacrimă îi brăzdează chipul

transfigurat de suferință

 

flacăra lumânării abia pâlpâie

e ultima respirație a tatei

 

înfiorați asistăm la nașterea unui

suflet din el însuși pentru nemurire

o desprindere tainică din chingile trupului

învelișul altă dată falnic se-ntoarce în

pământul din care a fost plămădit

 

cerul și-a aprins luminile stelele ard

sufletul deși se mută-ntr-o stea

continuă să fie în viul din noi

iar tot ce a iubit îl însoțește

în zborul lin spre Tatăl

Ceresc în tovărășia

acelui arhanghel

care l-a însoțit

atâta vreme

în rugă…

 

 

/ Rodica Dascălu / Zbor lin /

Bucuria de a respira

îi recunosc zâmbetul

îi disting pașii plini de grație

suspinul lui mă cheamă din adânc

îmi tulbură liniștea

e blândul cânt al iubirii

în întregul plin de forță sunt unda unui gând

eu însămi învăț inspirându-i pe alții

mă rescrie poezia pe care o scriu

și sufletul celuilalt mă completează

trupul îmi devine un poem

pier și sporesc

deși dimineața am inocența unui copil

peste zi exersez aceleași căderi

 

un fluid împodobit cu agoniseala de-o viață

curge prin inimă: traume alegeri încercări

e un drum din umbră spre lumină

e însăși bucuria de a respira…

 

/ Rodica Dascălu / Bucuria de a respira /

Jocul

jocul cu mingea între un tată și fiii lui

de patru-cinci ani pare un dans

un iureș perpetuu al vieții

cei doi copii cum

niște lujeri fragili crescuți la umbra unui copac

în contrast tatăl aleargă sare aruncă mingea

încântați copiii intră-n joc mişcarea

îi învață bucuria de a fi împreună

 

îngândurat priveşte la jocul alert

un băiat cu ochelari păr ondulat

are şi el o minge e nou nouță

o poartă într-o plasă împletită

ce mult își dorește să alerge cu ei

în lipsa tatălui nu-ndrăznește e timid

da, știe îi despart râuri mări chiar oceane

bariere de netrecut în calea

unei îmbrățișări sau strângeri de mână

ca fiului să-i fie bine tatăl muncește în altă țară

 

deși ține strâns mâna bunicii

copilul e trist închis în el însuși

 

noi, oare cine suntem? dansatorii sau cei

ce privim la dansul vieții…

 

/ Rodica Dascălu / Jocul /

Neliniște

natura săvârșește minuni asupra ei însăși

frunze ruginii în cădere dansează

tremurul lor o vagă presimțire a toamnei

neliniștea curgerii timpului

 

transfigurarea omului

taina unui urcuș pe scara virtuţilor

spre muntele Taborului

părăsesc anevoie palierul neputințelor

îmi luminează drumul candela nădejdii

mă îndeamnă la introspecţie

oare există în mine o licărire de schimbare la față

de alegere a binelui?

„Iată, stau la uşă şi bat” – șoptește El…

/ Rodica Dascălu / Neliniște /

Regăsire

pe terasa unei clădiri cu multe etaje

sunt mai aproape de cer de păsări și soare

încerc să deschid o fereastră spre nevăzut

prietenos universul îmi răspunde

defilează în veșminte pline de nuanțe

alunecând pe cerul senin norii albi

îmbrăcă mantii cenușii prevestitoare de furtună

o ploaie de vară stinge arșița zilei

la apus soarele colorează norii

o clipă universul se cufundă-ntr-o tăcere deplină

cum o frumusețe tainică

închid ochii mă regăsesc

crâmpei de liniște

nu zăbovesc mă reîntorc spre lume

copiii gălăgioși au luat cu asalt spațiile de joacă

inundate de verde

de aici de sus oamenii par mici

chipul lor contur șters

nu pot distinge dacă sunt veseli sau triști

zbuciumul interior pare de neluat în seamă

când ne raportăm la nemurire

păsări arbori flori oameni

forme infinite ale aceleiași frumuseți tainice

de dincolo de nori și de noi…

/ Rodica Dascălu / Regăsire /