O blândă lumină de toamnă

Îmbracă-n straie arămii, pădurea.

La momentul ales de vântul cosmic,

Arborii dau glas propriei lor simfonii,

În armonie, foșnesc bătrânii plopi,

Cu înălțătoarea partitură

A frunzelor de arțari, stejari și frasini.

Uimitor, acest cânt

Dăruit universului,

În prag de toamnă!

Om și natură

Într-o continuă îmbrățișare,

Totul are un rost

Scris cândva, la începuturi…

/Rodica Dascălu, Simfonia toamnei