îi simt căldura mâinii

o lacrimă îi brăzdează chipul

transfigurat de suferință

 

flacăra lumânării abia pâlpâie

e ultima respirație a tatei

 

înfiorați asistăm la nașterea unui

suflet din el însuși pentru nemurire

o desprindere tainică din chingile trupului

învelișul altă dată falnic se-ntoarce în

pământul din care a fost plămădit

 

cerul și-a aprins luminile stelele ard

sufletul deși se mută-ntr-o stea

continuă să fie în viul din noi

iar tot ce a iubit îl însoțește

în zborul lin spre Tatăl

Ceresc în tovărășia

acelui arhanghel

care l-a însoțit

atâta vreme

în rugă…

 

 

/ Rodica Dascălu / Zbor lin /