te îmbie să afli mărturii despre geniul poeziei fiecare colț de rai din Copou

generații de părinți copii nepoți doresc să păstreze în amintire întâlnirea

în taină cu poetul / o fotografie lângă statuie la umbra teiului numit și

Patriarhul Grădinii Copou devine oglinda unei clipe de răgaz

în preajmă o mamă grăiește cu duioșie fiului:

– precum un bunic neputincios se sprijină în baston

pentru a merge, așa bătrânul tei continuă să pășească

prin veacuri, își reazemă în proptele coroana cu crengile grele

de frunze argintii, de flori, de aduceri aminte, de șoapte și cânt…

cândva trunchiul teiului a fost în pericol / gata să

se despice a primit ajutor / îmbrățișat de două cercuri

împletite din speranțe, interiorul tulpinii devine un drum spre

pământ, hrană pentru fragezii lujeri / se nasc noi rădăcini / absorb

seva / teiul se regenerează prin el însuși / renaștere pentru alte generații…

„Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor…” spunea poetul…

/ Rodica Dascălu / Teiul lui Eminescu /