ofilindu-se, florile
au ceva din tristețea
omului înaintea trecerii.
trandafirul își apleacă
inflorescența într-un
gest de smerenie.
ajuns la apusul
existenței,
împăcat sau
nu, omul se stinge.
moartea este o taină.
numai la un pas distanță,
într-un alt anotimp, câteva
lalele galbene se pregătesc
de plecare. cade ușor o petală,
apoi alta, precum lacrimile.
copacii dar și florile
mor în picioare.
sunt piesă într-un joc precis
proiectat. devin responsabilă
sau pot pleca fără să fi încercat,
măcar o singură dată, ușa
spre dincolo.
deschizând-o
aș fi trăit bucuria deși
percep că multe răni mai
sângerează încă. accept greu
finalul, o aspră întrerupere a viului.
înțelept ar fi să nu-mi fie teamă de
moarte ci mai ales de viața netrăită
la adevărata ei intensitate și culoare.

Rodica Dascălu

17 februarie 2021