o dimineață rece de februarie.
caut cu privirea dreptunghiul
magic, fereastra care mă
conectează la univers.
nu o văd
decât dacă aleg
să trăiesc bucuria
de a fi, indiferent cât
de aprig a fost coșmarul
nopții. primele raze ating pereții
cenușii ai clădirilor. răsfoiesc
un album cu imagini despre
un tărâm de vis străbătut
cândva unde nu voi mai
ajunge vreodată. sau
cine știe, poate, îl
voi mai întâlni.
sufletul freamătă
la vederea în imaginație
a măreției muntelui
înălțându-se
direct din apă.
dacă mă gândesc
bine, la doi pași de zona
unde mă aflu se desfășoară
un peisaj asemănător într-un
alt spațiu, Lacul Bâtca Doamnei.
maiestuoase, lebedele plutesc
pe limpezimea apei, oferindu-ne
frumusețe aici, acasă. în depărtare
crestele munților sprijină cerul senin.

Rodica Dascalu, 19 februarie 2021 ~