îmi lipsește abilitatea
de a-mi folosi zestrea,
un arbore cu ramurile
aplecate de atâtea roade.
crezând că înțelepciunea
o voi găsi în exterior,
am căutat-o în natură,
în artă și mai ales în inima
oamenilor întâlniți. pentru
a ajunge împăcată în fața morții,
scriu. așa o voi învinge, îmi spun!
durerea și lama unui cuțit au înțeles.
înlătur înveliș după înveliș,
reflectând atent asupra
elementelor păstrate,
poate prin șlefuire voi descoperi
o bijuterie, dăruind-o celuilalt
capătă valoare. nu poți trăi
bucuria decât împreună.
durere și bucurie.
linia care le desparte trece
prin spațiul interior al fiecăruia.
în orice inimă încercată există
un strop de speranță sau
în cea mai deschisă dintre ele
rămâne o umbră de durere.
dincolo de ele ești tu,
cel autentic.

Rodica Dascălu

10 februarie 2021