se retrag norii cenușii

plânsul lor încetează

revin în matcă râurile

deși ploaia e prilej de bucurie

când poposește-ndelung și uită șirul zilelor

îmi amintesc câtă viață sălășluiește într-o rază de soare

dacă întunericul îmi învăluie sufletul

îl cufundă în abisul disperării

curajul e cel care-l salvează

cuibărite în mine tenebrele își pierd puterea

mă conectez la fluxul vieții

absorbind seva perpetuă a iubirii

lumina revigorează arborele

răsărit în solul reavăn al inimii

El dăruiește lumină peste cei buni și peste cei răi

arareori ridic privirea spre a-I mulțumi

învăț din mers armonia contrastului întuneric – lumină…

/ Rodica Dascălu / Contraste /