regina nopții
își deschide corola la venirea serii
își dăruiește parfumul
apoi se dezvăluie lumii cupă pentru roua dimineții
se ofilește rămâne senină
dizolvându-se în solul care a hrănit-o
așa e viața
o paradă a formelor
iată aici sunt copil fericit uneori trist
admir cerul plin de stele
însingurat plutesc în vise iluzorii
iată și clipa când adolescent
înaintez și caut
să-mi ating fruntea împovărată de aripa unui înger
în jur himere
mă retrag fie în încăperile reci ale minții
unde vorbesc cu mine umbră întrupată
din neputințe judecăți
fie
după îndelungi încercări acceptate
mă retrag în încăperea inimii inundată de lumină
scânteie într-un tărâm etern de iubire
a iubi nu e deajuns
da, acum știu
să dăruiești firesc iubire
cum regina nopții își dăruiește parfumul
și se dezvăluie lumii cupă pentru roua dimineții…
/ Rodica Dascălu / Să dăruiești /