regina nopții

își deschide corola la venirea serii

își dăruiește parfumul

apoi se dezvăluie lumii cupă pentru roua dimineții

se ofilește rămâne senină

dizolvându-se în solul care a hrănit-o

 

așa e viața

o paradă a formelor

iată aici sunt copil fericit uneori trist

admir cerul plin de stele

însingurat plutesc în vise iluzorii

iată și clipa când adolescent

înaintez și caut

să-mi ating fruntea împovărată de aripa unui înger

în jur himere

mă retrag fie în încăperile reci ale minții

unde vorbesc cu mine umbră întrupată

din neputințe judecăți

fie

după îndelungi încercări acceptate

 

mă retrag în încăperea inimii inundată de lumină

scânteie într-un tărâm etern de iubire

a iubi nu e deajuns

 

da, acum știu

să dăruiești firesc iubire

cum regina nopții își dăruiește parfumul

și se dezvăluie lumii cupă pentru roua dimineții…

 

/ Rodica Dascălu / Să dăruiești /