amăgire e traiul în lume

tinerețea sănătatea frumusețea

durează cât bătaia de aripi a unui înger

oglindită în bani relații podoabe

bogăția este efemeră

cum zborul unei petale purtată de vânt

teama de boală sărăcie

de intemperii dezastre

de întuneric și oameni

ne abate din drum

uităm să privim în lăuntrul nostru

universul plin de taine

 

 

aplecându-mă spre interior

văd iluzii patimi neiertare

doresc să mă desprind

înot prin apa plină de amăgiri

– drumul spre lumina sinelui profund ființial

e însuși vasul vieții, Doamne,

pe care Tu îl golești și îl umpli,

șuvoi de har! –

 

fiecare scrie cu lacrimi propriul poem

mișcare suplă vie veșnicia…

 

/ Rodica Dascălu / Vasul vieții /