proiectată pe verdele gălbui al ierbii

umbra îmi atinge ușor sufletul:

/deși existăm într-o lume efemeră

suntem în lumină ne definește bucuria!/

 

bune sau rele gândurile

precum cioplește-n piatră dalta unui sculptor

croiesc destinul omului

 

sunt tot atâtea căi de urmat

soluții posibile scrise într-un desen complicat

de un arhitect cu har

 

de unde să-mi știu rolul în acest plan uriaș?

 

târziu după îndelungi căutări

înțeleg:

ca drumul sa-mi fie cu rost

aleg să-mi scald mintea în iubirea inimii

eliberat din arderea patimilor

viul culege din univers

pulbere de stele zboruri de păsări

frânturi din cântul tăcut al îngerilor

 

când gândul este curat

ce frumos zidești, Doamne!…

 

/ Rodica Dascălu / Ce frumos zidești, Doamne! /