proiectată pe verdele gălbui al ierbii
umbra îmi atinge ușor sufletul:
/deși existăm într-o lume efemeră
suntem în lumină ne definește bucuria!/
bune sau rele gândurile
precum cioplește-n piatră dalta unui sculptor
croiesc destinul omului
sunt tot atâtea căi de urmat
soluții posibile scrise într-un desen complicat
de un arhitect cu har
de unde să-mi știu rolul în acest plan uriaș?
târziu după îndelungi căutări
înțeleg:
ca drumul sa-mi fie cu rost
aleg să-mi scald mintea în iubirea inimii
eliberat din arderea patimilor
viul culege din univers
pulbere de stele zboruri de păsări
frânturi din cântul tăcut al îngerilor
când gândul este curat
ce frumos zidești, Doamne!…
/ Rodica Dascălu / Ce frumos zidești, Doamne! /