din raze de lumină și speranțe

împletesc a tinereții eșarfă de mătase

când apusul mă învăluie

țes negre gânduri regrete deziluzii

crâmpeie cenușii ale trecerii prin lume

nici clipele de fericire dintr-o viață

nu sunt un curcubeu

cu ochii închiși mă adun într-un murmur

mi-e teamă să mă bucur

înfrântă cad în genunchi

uneori străfulgerarea unei clipe e deajuns

timpul se stinge ceva nou se naște

plutirea creației dăinuie

ridic privirea și mulțumesc

nici o durere nu-i prea mare

dacă prin ea ating cerul…

/ Dascălu Rodica / Eșarfa vieții /