în dorința lor de a fi altceva decât sunt

câteva suflete irosesc cuvintele

azi nu mă oglindesc în ele

gândul meu singuratic

plutește într-un pustiu

deși zgomotos spațiul e gol

zarva precum un bulgăre fără conținut

se rostogolește află ieșirea se amplifică

propagândându-se în univers ofilește floarea

răsărită în inima unui copil stinge zâmbetul

pe chipul lui altădată vesel…

/ Rodica Dascălu / Ofilire /