sunt proiectată într-un timp
în care eu însămi, ceilalți, întreaga
țesătură a lumii își schimbă valorile.
totul îmi sugerează o oprire de drum.

ordinea și sensul a ceea ce trăiam
se pierd în furtuna neprevăzutului.
acceptând asperitățile existenței,
descopăr fața ascunsă a vieții,
numai așa supraviețuiesc.

voi fi salvată, îmi șoptesc!
sunt prinsă în însăși plasa viului.
fericirea nu este opusul dramelor.
moartea nu este opusul vieții.
în chiar miezul degradării
pot apărea pepite de
bucurie, de rost
de echilibru.

a trăi chiar este o artă.

Rodica Dascalu

20 februarie 2021