ieri a fost sărbătoare cosmică,
ziua soarelui. acum, noaptea
începe să crească.
au fost ploi îndelungate.
furtuni. o arșiță nefirească
se prefigurează. sunt nopți când
luna plină răsare din apa mării oferind
un spectacol încântător. alteori dispare
în marea de întuneric fără să lase vreo
urmă. zilele verii trec. mișcarea e alertă.
păstrezi câțiva maci,
fire fragile, un semn al viului.
cu prețul unei picături de sânge
poți opri timpul. printre miile de
dureri pe care le-ai străbătut
fără niciun sens ai schițat și
câțiva pași în ritm de dans.
sunt singurii care rămân.
de ei îți vei reaminti.

Rodica Dascalu ~
22 iunie 2021