zbor peste ruine

obișnuiam să afirm că trecutul e șters.
mi-ai povestit, însă, cum neprevăzutul
ți-a spulberat temelia, locul în care
s-au înfiripat primele rădăcini.
nu-ți mai era cămin, încerc
să te liniștesc, pentru
a-ți atenua emoția.
există lucruri pe care le-au construit
generații în succesiune, mi-ai zis.
ele fac parte din genele tale.
singur nu ai sens,
degeaba încerci să te amăgești.
trecutul nu se mai poate schimba,
dar atitudinea față de tot ce a fost viață
cândva, iar acum s-a estompat sau s-a risipit,
este o lecție cum rar îți este dat să înțelegi.
păsări albe își deschid aripile peste ruine.
numai de-ai fi deschis să le asculți.

Rodica Dascălu
11 ianuarie 2022

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *