Bucuria, că ai primit în dar încă o zi însorită,

Devine povară, când afli că-n alt colț de lume,

Vieți frânte, n-au mai ajuns să trăiască

Încă-un răsărit de soare…

Când vieți nevinovate-s curmate,

Îți faci iluzii, gândind,

Că au fost tragedii destule,

Că e timpul,

După atâta tristețe,

Sufletul să respire: liniște și pace,

Că e timpul,

Unui răgaz, să-nvățăm lecțiile primite…

Dar, oamenii continuă să fie victimele

Altor întâmplări neașteptate,

Mor înainte de vreme,

Chiar vindecate,

Ranile din sufletele celor salvați,

Rămân vii-ntreaga lor viață…

Doamne, ce sensuri adânci să deslușim,

Ca sânge să nu mai curgă-n lume?

Privind în voi înșivă,

Veți descoperi Iubirea,

Ea este cea care alungă întunericul,

Spune glasul conștiinței,

Însăși vocea lui Dumnezeu…

Rodica Dascălu / Întrebare