A făuri un om,

Ce lucrare sublimă,

Și plină de taină!

Nu suma cunoștintelor dobândite

Este importantă,

Și nici mulțimea lucrurilor adunate

Cu sârg…

Devii om,

Descătușându-te din barierele fricii

Și ridicându-te mai presus

De cunoștințe și lucruri…

Și totuși, acestea,

Te ajută să vezi,

Dacă sunt precum o simfonie a inimii

Și au drept înțeles,

Că ai în grijă un suflet.

Și totuși, acestea,

Te ajută să vezi,

Că omul este creatorul propriei lui povești.

Devii om,

Când ești conștient de sufletul tău,

Țesătură prețioasă,

Invizibilă

Și grandioasă,

Cu furtuni și pustiuri de liniște,

Cu versanți acoperiți de flori

Și ape repezi de munte.

Descoperindu-l, afli ce-nseamnă bucuria

Și nicicând nu vei mai putea,

Să nu-l iei în seamă…/

Dascălu Rodica/ A făuri un om