un fluture purtător de vești

un ochi râde privind conturul
aproape perfect rotund al nucului.
celălalt ochi plânge privind salcâmul
rănit. furtuna sau poate oamenii i-au smuls
cea mai viguroasă creangă. era cea prin care
îmbrățișa coroana pomului vecin.
acum un gol îi desparte.
e liniște deplină prevestitoare de caniculă.
nicio frunză nu freamătă. nicio pasăre nu zboară
soarele croșetează cu razele sale ochi de lumină
prin frunzișul copacilor.
mintea brodează povești cu înțeles.
chiar un fluture așezat ca din senin pe picior
timp de câteva minute capătă semnificația
unui semn trimis din lumea de dincolo.
o prietenă s-a stins la trecerea dintre ani.
cândva am stat îndelung de vorbă
pe această bancă. mi-a zis:
„Fericite vom fi!”
ne aflam înaintea momentului de începere
a spectacolului “Furtuna”. vâltoarea ce urma
să vină avea să întrerupă șirul peisajelor, florilor
pictate cu atâta râvnă și talent de Iuliana.
cine spunea că imaginile, cuvintele
nu au semnificație?

Rodica Dascălu
1 august 2021

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *