peisajul se dezvăluie lumii.
sunt o particulă invizibilă.
ca prin minune apa, cerul, 
umbra copacilor, podul de 
gheață, pescărușii se oglindesc. 
încredințez propria neliniște naturii.
ea știe să asculte fără să mă judece.
alteori, mă aflu printre oameni
prinși într-o vie mișcare. 
privirile întoarse către ei înșiși.
poți fi liniștea în mijlocul
celei mai mari aglomerații.
plimbându-te pe aleile inimii 
descoperi acea stare când iubirea 
împărtășită pare strigătul de triumf 
asupra morții. într-o anumită zi din 
an râul Iordan curge spre izvor. viață.
Rodica Dascalu
24 februarie 2021 
strigătul vieții
					Lasă un răspuns