trăim într-o lume stranie: sunt oameni dispuși să renunțe

la viață în numele unor convingeri iluzii ne obișnuim

cu atentate stări de conflict aparent răul

capătă amploare

 

Dumnezeu respectă libertatea fiecăruia

omul face alegeri deseori în contrast

cu universul al cărui ritm e guvernat

de legea iubirii întâlnești crucea

aceasta lucrează

deschide inimi

descătușează suflete

aduce ploaia în pustiuri de singurătate

omul învață lecții află sensuri

despovărat de a avea el este

 

Dumnezeu veghează are o dorință: cel înviat

din propria moarte să dăruiască lumină

oameni încercați prin boli grave

cei salvați ca prin minune din atentate

cei care și-au pierdut un copil în accidente colective

și nu numai devin mucenici ai zilelor noastre

 

într-un spital unde și pietrele plâng un supraviețuitor

este purtător de har pentru cel încercat vezi cum ochii stinși

de temeri de frici prind strălucire e semnul primului pas

învierea din propria neputință nădejdea că binele învinge

se propagă la nesfârșit…

 

/ Rodica Dascălu / Și binele se propagă… /