liniștea dimineții se așază
precum o pulbere fină aurie.
un mănunchi firav de maci,
câteva fericiri. e tot ce ai strâns.
retrăiești starea de euforie pe care
ai aflat-o în vârful muntelui, un reper
al bucuriei. vezi oglinda apei, conturul.
urmărești cum izvorăște râul, albia lui.
în după-amiaza aceleiași zile ești acolo,
în peisaj. astfel de clipe rămân definitiv.
universul mare se restrânge. ai cuibul
tău unde ferestrele, obiectele proprii
capătă onoare și noblețe. într-un
ungher întunecat, la lumina unei
lumânări te rogi pentru tine,
pentru pacea lumii. cuvintele
tale vor primi răspuns
sau poate nu.
exersezi creativitatea
un spațiu generos se deschide.
prin smerenie te vei ridica
deasupra încercării.
mintea atotcuprinzătoare percepe
altfel realitatea. ești tu însăți un vas
pregătit pentru a primi darul cosmic. să
nu invadezi spațiul celuilalt, ți se spune.

Rodica Dascalu

12 mai 2021