El mă îndeamnă să privesc în mine

nu cumva povara vieții depășește

puterea mea de a îndura?

se știe când ai prea mult zahăr în sânge

ca celula să-l recunoască drept hrană

e nevoie de o substanță cheie insulina

altfel dulcele în exces devine boală

cu atât mai grav când vorbim de tristețe

viul lăuntric e invadat de temeri iluzii

îmbraci haina cernită a disperării

o prăpastie te desparte de viață

construiești cu migală o punte

ierți și îți spui /a fost doar o etapă un dar /

într-un pumn de cenușă sunt precum un lăstar viu

pregătit să iubească mai mult ca niciodată lumina…

/ Rodica Dascălu / Limite /