ascult plânsul celor din nevăzut

purtate pe nori plutitori lacrimile lor

se-mbracă în nimb de lumină

adunate mănunchi de raze pe norii diafani se revarsă

cum o ploaie monotonă ce spulberă frunzele toamnei

alteori o ploaie-n furtună

prin ropotul ei alert alungă întunericul gândurilor

acoperă pleoapa cu un văl transparent

pâraiele aleargă la vale șlefuiesc stânci

învolburate devin cascade și cântâ în cădere

râul în imensitatea sa trece indiferent

fără a se sfârși vreodată precum dorul…

/ Rodica Dascălu / Lacrima /