existența curge monoton zilele sunt cenușii

modelul ne vine mănușă nu avem prea multe dileme

nevoia de poveste încă există

vorbim ore în șir despre alții mai puțin despre noi

ne e frică să rămânem singuri

 

anotimpurile trec

natura îmbracă veșminte noi

cu vigoarea unui torent de munte

în ritmul armoniilor unui cântec

bucurii tristeți dureri vin spre noi

toate sunt viață au un rost

mișcarea e de neoprit

 

treptat pierdem naturalețea de a suporta povara rutinei

începem să trăim sub semnul întrebărilor

cu înfrigurare ne desprindem din circuitul dezolant

trăim întâlnirea cu Dumnezeu

în străfulgerarea unei clipe filonul creator ne învăluie

 

când creezi un univers sau inspiri trezirea unui suflet

faci primul pas spre paradis plutești câteva clipe în lumină

rareori te desprinzi fără ca o suferință

sau un șoc să-ți fi zguduit ființa…

 

/ Dascălu Rodica / Existență, viață… /