privesc dincolo de fereastra clar conturată. luna plină alunecă. ochiul lăuntric vede. mângâie crengile desfrunzite lumina. proiectându-le profilul delicat pe ecranul șters al nopții apare un joc de linii. intersecții de drumuri, noduri, figuri geometrice ferm desenate. sunt minuscul nod viu în câmpul de forțe. nervuri vin și pleacă în țesătura nevăzută iar eu învăț încă să merg. umbra mă însoțește pe drumul ales.

Rodica Dascălu

25 ianuarie 2021