Ghiocelul

deși vremea cețoasă de iarnă mă-ndeamnă

să mă cufund în nevăzutul plin de taine

m-am hotărât

azi rămân la lumina zilei îmi voi hrăni sufletul

admirând ghioceii înfloriți în grădină

acum în toiul iernii ianuarie treizeci

ultima ninsoare i-a acoperit

dar ei râmân vii neclintiți

răzbind prin stratul rece de nea

privind gingașele flori albe

mă-ntreb

de unde această tărie de-a înfrunta frigul iernii

oare de ce nu mai au răbdare ghioceii

să vestească primăvara

scuturându-și delicat clopoțeii

așa cum se-ntâmpla odinioară

răspunsul vine firesc

da noi ghioceii am învățat de la voi oamenii

să transformăm tot ce-i fragil plăpând neajutorat

într-o forță ajutor de supraviețuire

când suntem față în față cu viscolul iernii…

/ Rodica Dascălu / Ghiocelul /

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *