foșnetul viu al amintirilor

chiar dacă încercările nu te ocolesc
iar timpul pe care îl ai pare tot mai
puțin generos, tu ești hotărâtă
să te bucuri de culorile
toamnei.
în grădina Copou, peisajul tomnatic
te îndeamnă să-ți aduci aminte.
adorai să te relaxezi la umbra
teiului, contemplând.
pășești agale pe aleile gândului
răscolind prin bagajul trăirilor intense.
dacă erai inspirată ai fi salvat foșnetul
lor viu, pulsul alert al trecerii prin lume.
în hora amintirilor s-au conturat
în timp imagini, cuvinte, valori.
siluete fragile se risipesc apoi
se adună. din miezul ființei
o coloană se înalță
se rotește într-un vârtej
amețitor cum roata olarului.
locul unde ești nu are vreo ușă
să ieși și nici să permită altcuiva
să intre. acest spațiu izolat e
desăvârșit și, mai ales, neatins
de contradicții, singurătate, plâns.

Rodica Dascalu
1 noiembrie 2021

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *