plină de elan îmi imaginam
proiecte, încercam etape.
iluzii. destrămare.
un abur se ridică din
pământul pe care tocmai
s-a topit orice urmă de nea.
mă întorc în spațiul unde
au rămas uși în așteptare.
pe o spirală a curgerii
transfigurez orice provocare.
învăț. în procesul trecerii totul
se repetă, dar o altă treaptă
găzduiește popasul,
amplu amfiteatru, unde
se predă cursul închiderii
conexiunii cu înțelegere.
cu eliberare în lumină.
în locul unde am renunțat
desprinzându-mă
mă regăsesc.
îmi potrivesc pasul
torentului. nu suntem
decât ferestre deschise
fugar pe ecranul nemărginirii.

Rodica Dascălu

15 – 16 martie 2021