ești parte dintr-un întreg

nu stai la soare în amiaza
zilei să-ți bronzezi intens pielea
nu intri în apă să-ți alungi îndoiala.
de ce vii la mare, în fiecare vară?
poate, fiindcă trăiești sentimentul
firesc al întoarcerii acasă, la cineva
apropiat, care te așteaptă
cu un spic de grâu copt
în mâinile bătătorite de
muncă istovitoare.
soarele plutește pe tărâmul
nemărginirii și îți spune
bine-ai venit.
în tinerețe, era importantă
culoarea ciocolatie a trupului.
acum, asculți refrenul valurilor
privești răsăritul și îți spui:
dimineața este mereu
de partea mea. iată,
începe o altă zi.

admiri seninul cerului.
auzi șoapta apusului căruia
îi este încă dor de verdele grădinii
de transfigurarea vie a poveștilor.
te oprești fascinat în fața
sculpturii. recunoști mâinile
mamei. sunt vânjoase, aprige
dar în același timp fragile precum
întreaga ei făptură de vis.
privindu-i chipul ferm, părul lung,
picioarele desculțe călcând apăsat
pământul, te regăsești
parte din armonia trupului ei
însăși armonia întregului cosmos.

Rodica Dascalu ~

2 iulie 2021

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *