din contemplarea naturii

am învățat

să percep dincolo de aparență

sufletul unui om

a devenit un mod de a fi

să privesc cerul forma norilor picurii ploii

ecoul semnelor prevestitoare de furtună

reverberează în mine

presimțire a unui obstacol

ce pare de netrecut

zborul păsărilor îmi sugerează curajul

pe care să mi-l asum

pentru a-l depăși

aud propriile gânduri

tumultuoase însoțesc vuietul cascadei

liniștea interioară cu pacea ei

se-așterne precum fulgii de nea

pe crengile brazilor aripi de îngeri

măreția naturii

oglindită-n lăuntrul meu induce tăcere

atunci se înfiripă o convingere adâncă

noi oamenii în armonie cu noi înșine

în comuniune cu natura

în relație de iubire cu ceilalți

dar mai presus de toate cu El

suntem de esență divină

și ceea ce avem mai de preț

e sufletul…

/ Rodica Dascălu / Esență divină /