despre miracolul începutului

curenți de aer polar vin spre tine,
tocmai acum, când se aprind
primii muguri, vestind
primăvara.
depășești cu greu o încercare,
dar alți nori amenințători
se ivesc la orizont.
sunt cei ai războiului,
la început de secol XXI,
oricât de vulnerabil
ai crede că ești
îl vei trăi.
ascunzi în tine o infinitate
de lumi, uneori, ele te salvează.
răsar când parcurgi o stare extremă,
când ceva neașteptat te zguduie
din temelii.
aripa vibrației cosmice
te atinge și intri în poveste.
precum o cheie magică,
ea îți deschide uși,
ai trecut indiferentă,
nu știai cât de important
ar fi fost să te oprești o clipă.
să faci primul pas. să descoperi.
să vezi. ultima întâmplare
te trimite cu gândul la creația
lui Constantin Brâncuși, „Foca”,
numită și „Miracolul”. sculptura,
o configurație simplă, un trup
se ridică cu trudă. aspirația
spre cer o poți întâlni
chiar și la forma
cea mai greoaie, cea mai lentă.
nu credeai să surprinzi aici
mlădiere, avânt, agerime.
triști sau veseli, buni sau indiferenți,
aflați pe val sau înfrânți, cu toții,
suntem supuși miracolului
trezirii din somn sau
poate nu.

Rodica Dascălu
18 martie 2022

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *