Dacă sufletul se bucură

Și zâmbește,

Strălucire va dărui privirii.

Dacă sufletu-i plin de zbucium

Căutându-se pe el însuși în toiul furtunii,

Zbatere va dărui privirii.

Dacă sufletul la finele căutării devine liniște,

Seninătate va dărui privirii.

Dăruim ceea ce suntem,

Bucurie, zbucium, liniște…

Privirea e cea în care își pune pecetea

Viața noastră lăuntrică,

O grădină cu flori și spini,

Cu locuri însorite,

Dar și zone răcoroase și umbrite,

Străfulgerate, din când în când,

De lumină.

/Rodica Dascălu / Dăruim ceea ce suntem