Cânt nesfârșit

Vuiește pădurea de salcâmi,

Frunzișul colorat, precum o acuarelă

În nuanțele verzi-gălbui ale toamnei,

Permite unei raze de lumină,

Să fie…

Deodată, vântul se oprește,

Liniștea ia în stăpânire valea,

Doar pârâiașul-ndrăznește și susură ușor,

Jucăuși fluturi albi și negri dansează-mpreună

Acompaniați de zumzetul unei albine.

Simt liniștea pătrunzându-mi în suflet,

Înaintează în mine, separând lumina de-ntuneric

Arătându-mi drumul spre casă.

La un semn din nevăzut,

Vântul surprinde blânda rază de lumină,

Cu vuietul lui,

Aceasta, mesageră a unui tărâm din alte lumi

Spre care sufletul tânjește să ajungă,

Se retrage, luând cu ea tăcerea…

 

Uvertură a unui cânt nesfârșit,

Din Împărăția lui Dumnezeu…

/ Rodica Dascălu / Cânt nesfârșit

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *