de la verde crud la verde intens

întinderi nesfârșite

o barcă cu vâsle mă poartă

într-un ocean de verde cu galbene valuri

respirații profunde-n univers…

speranța nădejdea mă împresoară

plutesc într-un ocean al dorinței

de a fi împreună…

îmi deschid inimă cât să cuprindă

întreg câmpul verde de grâu

prefigurare de lanuri aurii

ofrandă cerului

zilnic El așteaptă răbdător

parcă întrebându-mă

dacă absorbită de temerile zilei

mai am timp să-l privesc…

o dată pe an cerul plânge

soarele coboară-n asfințit însângerat

pământul se cutremură

îngerii șoptesc:

pentru a primi Lumina Învierii

muriți câte puțin pentru grija cea lumească

și înviați din propriile voastre patimi!

e însăși bucuria Fiului…

 

/ Dascălu Rodica / Bucuria Fiului /