sunt liberă. mă despart de tensiuni, ierarhii, neliniști.
eliberez totul în lumină.
fac loc opiniei celuilalt alături de care vin cu varianta mea de proiect.
se întâmplă o întrepătrundere a esențelor.
ceva nou se naște.
perspectiva de a cuprinde crește. îmi măresc câmpul vizual.
nu, nu forțez balonul în care exist. riscul e mult prea mare.
nu doresc spargerea sau depășirea propriilor limite.
doar le îndepărtez ușor.
testez treptat spațiul meu vital,
arealul unde acționez conștientă.
că totul este conectat. că răspund de faptele mele.
că realitatea se modelează. e plastică.
sunt liberă. ajut, scriind. împărtășesc din experiența mea.
dacă un singur om se inspiră din ceea ce sunt,
îmi spun: nu fac umbră pământului în zadar.
sunt mereu atentă la traiectoria celuilalt.
mă întreb oare ce vrea să-mi arate viața?
de ce ne-am întâlnit?
dacă evit o experiență dureroasă privind în jur,
urc o treaptă sau trec un prag. priveliștea care mi se oferă e alta.
frumusețea ei m-ar putea strivi dacă nu mă smeresc. numai așa văd,
micșorându-mă.
dacă o singură experiență mă ține conectată, prin neacceptare,
desprinderea devine imposibilă. la fel, zborul.
fără să-mi dau seama, mă voi deconecta de la fluxul viului.
stau pe loc, încremenită într-o situație fără ieșire. proiectul meu eșuat.
ce urmează nu e greu de prevăzut: suferință. îndoială. moarte.
dacă voi aștepta mereu ca cineva să-mi valideze orice pas,
faptele mele nu au rezonanță. propriul câmp de forțe mă va strivi.
corpul astral nu va mai colinda în căutarea pulberii de stele.
tot atâtea răspunsuri viabile. infinite soluții.
nu voi mai fi cuibul viu potrivit nașterii unui alt univers, capabil să inspire.
sunt liberă, iar eu aleg să fiu cuib.
păsările cu penaj viu colorat își iau zborul.

Rodica Dascalu ~

17 octombrie 2021, sâmbătă