străzile slab luminate / saci cu deșeuri

depozitați la întâmplare / oameni slabi palizi cu

mâna întinsă pentru o monedă de zece bani și o felie de pâine

totul mă tulbură

zâmbetul vorba bună îmbrățișarea se sting / îmi sunt de prisos

ridic ochii implor: arată-mi ceva frumos, Doamne!

sufletul plânge, e multă tristețe în lume!

cerul senin îmi zâmbește prin mii de stele

l-am recunoscut e bolta cerească

din copilărie / închid ochii sunt în

grădina casei / tata privește

strugurii abia pârguiți

evocă amintiri duioase din tinerețe cu o precizie uimitoare

ascult greierii / dintr-o data

orașul aproape pustiu

prinde viață…

/ Rodica Dascălu / Amintire /