ești singură pe țărmul mării.
briza te învăluie iar norii cenușii
desenează-n văzduh forme
în continuă alunecare.
privești apa limpede întrezărind
fascinantul tărâm subacvatic.
te întrebi, ești oglindă
pentru univers
sau nemărginirea
îți reflectă tumultul lăuntric.
albe valuri se retrag în reflux.
pe plajă rămâne un mesaj cosmic:
scoici colorate, dune de nisip, alge.
sub pașii tăi neliniștiți, totul dispare
înainte să descifrezi discreta șoaptă
a cerului. poate voia să
te facă atentă la semne sau
să-ți vorbească despre răbdare.
17 august 2021
Rodica Dascălu
maree
Lasă un răspuns