la un semn din nevăzut cortina verde se destramă

împletindu-și crengile desfrunzite cum brațele singurătății

unite într-o rugă / copacii dezvăluie privirii

profilul albastru al munților

împăcați cu noi înșine începem să fim

vălul neîncrederii cade scena-i deschisă

lumea bate pasul pe loc sau se învârte într-un iureș de neoprit

suntem împreună / marele dirijor scrie partitura

o prezență vie ne ajută să păstrăm pulsul vieții ritmul ei cosmic…

/ Rodica Dascălu / Vălul neîncrederii cade /