trezire

despre clipa prezentă
nu sunt prea multe de spus.
vie recunoștință pentru darul
de a privi răsăritul și astăzi.
pe măsură ce înaintez spre anii
copilăriei, secvențele trăite
devin tot mai limpezi.
dar încercările unde sunt?
cum de nu le văd în marea
învolburată sau lină a trecerii?
aproape că uitasem. rănilor adânci
le-am dat sens, transfigurându-le.

o clipă de răgaz pe țărmul pustiu.
abia atingând apa, pescărușii
tulbură liniștea amiezii. fâlfâit
de aripi larg deschise.
zbor înalt.

Rodica Dascălu ~
11 martie 2021 ~

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *