coboară cerul fumuriu

cad fulgi de nea

prea timpuriu înflorită-n inimă

o crenguță se roagă

vremea rea s-o ocolească

altfel visul ei de-a rodi

s-ar sfârși prea curând…

speranța florilor de cais sau prun sau cireș

e ceva profund precum sensul vieții la oameni…

deși o ninsoare târzie

oricând e posibil să cadă

pomii își împlinesc menirea

nimic nu-i poate opri din drum…

trăiesc la fel

dacă speranța îmi este lăcaș

în lăuntrul ei făuresc vise

înfrunt pericol intemperii obstacol….

/ Rodica Dascălu / Speranța /