fără suișuri sau căderi

un drum liniar

aparent viață

monotonie

– de-ar trece timpul mai repede, îmi spun!

trec ore, zile, ani în șir, nepermis de mulți

nu aflu lucruri despre mine

sau despre cei alături de care îmi duc traiul

suntem împreună și totuși singuri…

 

o zi ca oricare alta

pericolul pare de netrecut

situație limită

o aprigă furtună retează copacul

tulpina purtând măreața coroană

se prăbușește

 

după cădere nimic nu mai este la fel

 

se-ntâmplă

că trupul trăiește

în deznădejde orbi umblăm prin lume

lipsiți de harul vieții…

 

se-ntâmplă

în cădere trupul să devină șubred

dar sufletul descoperă viața

în scrum și-n cenușă…

 

din buturuga

cu rădăcini adânc împlântate-n tărâmul etern

un fir plăpând răsare

întrupare a sevei care urcă

firava tulpină continuă să crească

prefigurârd peste timp

falnic arbore

renaștere…

 

/ Rodica Dascălu / Renaștere /